Lista de medicamente compensate. 140 de molecule așteaptă în tăcere, în timp ce mii de bolnavi nu pot beneficia de o viață mai lungă și de o calitate mai bună.
“Din 2008, lista de medicamente compensate din România este înghețată. Asta înseamnă că, pentru cei mai mulți dintre români, accesul la inovația în medicină s-a blocat în ultimii 4 ani”.
Afirmația șefului GSK România, Pascal Prigent, din timpul briefing-ului cu presa de joi, a crescut suplimentar temperatura în cea mai călduroasă zi de până acum, din 2012. În drumul spre eveniment, care a avut loc undeva în Centrul Vechi al Capitalei, constatasem deja această formă de îngheț instituțional tipic românesc. Șantierele de pe strada Franceză sunt la locul lor, de mai bine de 4 ani, într-o încremenire în proiect care constrastează brutal cu dinamica străzilor cu pavaj rezonabil, numai bune să găzduiască terase deschise de la prima oră.
Pascal Prigent, șeful GSK România, în fața presei
Lumea medicală este, și ea, un univers al contrastelor uneori imposibil de înțeles. Unul dintre marile mistere, recunoscut și de experții NICE International, este lista de medicamente compensate. O temă despre care mult prea des se vorbește în șoaptă, pe grupuri mici, nu cumva să se afle, să deranjeze, să atragă atenția. În acest moment, 140 de molecule așteaptă la coada acceptării pe lista de medicamente compensate. Au toate aprobările: de punere pe piață, din partea EMA și ANM, la care se adaugă acordurile din partea comisiei de specialitate și din partea comisiei de transparență din cadrul Ministerului Sănătății.
Practic, nu există niciun motiv pentru a nu deschide lista de medicamente compensate! Desigur, în afară de teama decidenților, determinată în special de propria incapacitate organizațională. Sunt speriați de o creștere exponențială a costurilor, deși mecanismele de control le sunt la îndemână. Spaima de umbra propriei incompetențe și a propriilor interese acționează absurd, ca o barieră pusă în fața unor terapii mai eficiente, care prelungesc supraviețuirea și cresc calitatea vieții.
Medicamentele noi nu sunt însă neapărat mai scumpe decât cele folosite acum pentru tratamentul unor boli. Un exemplu: în acest moment, o pacientă cu cancer la sân care nu mai raspunde la tratamentul cu trastuzumab va primi în continuare, pe program național, tratament cu trastuzumab, în lipsa altei opțiuni pe lista de medicamente compensate. Pur și simplu medicii continuă tratamentul, sperând într-o minune! Asta deși există o terapie mai nouă, lapatinib, cu dovezi științifice solide, indicată tocmai pentru situațiile în care pacienta cu cancer la sân nu mai răspunde la trastuzumab, care așteaptă de 3 ani includerea pe lista de compensate. Lapatinib are un cost mai mic decât trastuzumab, este evident mai eficient pentru respectiva condiție patologică, doar că, nefiind compensat, poate fi administrat doar acelor paciente care își permit să îl cumpere.
În loc de încheiere, o întrebare. Cine se va dezgheța mai repede: lista medicamentelor compensate sau șantierul din Centrul Vechi?
